duminică, 27 decembrie 2009
Juramant vietii
Cand te-am urat, nu te-am putut uita;
Te-am blestemat, ca sa te suport;
Te-am refuzat, ca sa te schimbi;
Te-am chemat si n-ai venit; am urlat si nu mi-ai zambit; am fost trist si nu m-ai mangaiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugamintilor mele, mormant glasului meu. Tacere fost-ai chinurilor si pustiu singuratatilor mele. Ucis-am in gand intaia clipa a vietii si fulgrat-am inceputurile tale. Vrut-am otrava radacinilor tale, seceta in fructe, uscaciune in flori si secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu.
Dar recunoscator e sufletul meu pentru zambetul ce l-a avut doar el si nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata; acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati.
Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare.
Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti de tine.
Prietenii adevarati...
Cum poti sa stii cand o persoana este un prieten adevarat?Oare atunci cand este in fata ta te lauda si iti spun vorbe dulci,iar cand pleci incepe sa te barfeasca si sa iti ponegreasca numele?
Sau e acea persoana care iti spune totul in fata chiar daca te superi sau nu iti convine ceea ce iti spune...dar este intotdeauna langa tine si este disponibila mereu cand ai nevoie de ceva?
Cum sa ne traim viata?
Toti ne dau sfaturi cum sa ne traim viata...dar totusi care este parerea personala a fiecaruia dintre noi despre ce ar trebui sa facem in aceasta viata?
Parerea mea este ca ar trebui sa profitam cat mai mult de fiecare moment al vietii ca na...avem doar una.Si totusi mai sunt si momente triste...altele mai happy...desi mai putine dar totusi parca viata merita sa fie traita...asa cum ne place.
Eu personal sunt o fire mai rebela...acesta poate se datoreaza si faptului ca parintii mei nu mi-au permis sa fac cam ce vreau...tot timpul exista o limita peste care nu puteam sa trec...ca o pateam :-"
Acum parintii mei sunt plecati in Italia,sora mea este in Bucuresti la facultate...in cateva cuvinte...fac ce vreau si nu intereseaza ce spun altii despre mine.
Am invatat sa ma bucur si de cel mai marunt lucru,cel mai mic gest...ma bucur de viata si am ajuns sa o traiesc cum imi place,fara limite si fara ca cineva sa imi spun ce sa fac.
Pot sa ma consider o persoana foarte norocoasa deoarece am foarte multi prieteni care ma sustin in tot ce fac si ma ajuta atunci cand am nevoie.Daca stau si analizez cursul vietii mele pot sa spun ca nu puteam sa reusesc tot ce am facut daca nu erau prietenii mei.
Revenind la subiect...Sa-ti traiesti viata inseamna sa profiti la maxim de tot ce iti da si sa stii sa te bucuri de lucrurile marunte care apar in fiecare zi si pe care multi dintre noi nu le observa...poate din cauza rutinei sau a monotoniei...